5. Un moment în care ai vrut să-ți iei viața.

Da, şi uite că am ajuns să rămân în urmă cu postările.Credeam că nu voi face asta însă a trebuit nu am putut posta, nu am avut timp viaţa mi-a jucat câteva feste .Am trecut plin clipe perfecte, pot spune, dar si unele mai puţin bune.Sincer, mă bucur că mi s-a întâmplat, un lucru care trebuia să se întâmple de mult, dar parcă nu aşa cum mi-am imaginat eu.Anyway, toate bune şi frumoase, mi-am revenit din acea stare de (pot spune paranormal?) cred că da.Am învăţat extrem de multe care cu siguranţă îmi vor fi de folos în viitorul apropiat.Mi-am pus ordine în gânduri, m-am calmat şi am uitat de tot ce nu-mi trebuia.Mi-am revenit, scriu din nou şi am inspiraţie şi poftă de vorbit ca niciodată.Ştiu că sună ciudat şi că eu sunt o ciudată dar pot spune că în acest 4 zile, m-am maturizat muult, am învăţat din nou că viaţa e dură, merită trăită şi întotdeauna  e plină de surprize.Fără să vreau am observat că am dat şi în tema de astăzi.Mi-am dat seama că eu nu am suferit aşa mult cât am trăit până acum.Cine ştie poate deja am trăit un sfert, sau poate chiar jumate sau chiar toată viaţa.Îmi place viaţa, nu mi se întâmplă nimic deosebit faţă de celelalte persoane.Dumnezeu mi-a arătat de 2 ori că ţine la mine, pot spune că am trecut prin faţa morţii, însă am acolit-o.Nu am avut momente chiar atât de dramatice încât să mă gândesc sa îmi i-au viaţa.Am ajuns la concluzia că atunci când trebuie să mori, atunci mori.Degeaba eşti în cel ''mai sigur loc de pe lume'', sau degeaba te chinui tu să mori, dacă nu trebuie sa mori.Cu siguranţă avem un destin unic,fiecare avem un rol important în lume şi sunt absolut sigură, convinsă 100% că toţi suntem egali.Da, suntem.Poate unul care nu are anumite lucruri materiale este mult mai ''bogat'' sufleteşte.Bine sunt multe cazuri de dat exemplu dar mă rezum doar la atât, mi-am spus punctul de vedere şi sunt convinsă că nu mă înşel.Poate voi continua vreodată acest subiect deschis.TOŢI SUNTEM LA FEL....